„Nu fericirea ne face recunoscători, ci recunoștința ne face fericiți.” — David Steindl-Rast
Azi dimineață m-am trezit cu un gând pe care aș vrea să ți-l împărtășesc. Este un singur cuvânt: recunoștință.
Și m-am surprins întrebându-mă: Cum de-a încolțit acest cuvânt în mintea mea?
De ceva vreme citesc o carte foarte bună: Noul Testament. Da, da. Exact! :) În traducerea lui Valeriu Anania (IPS Bartolomeu) — cu atât de multe note de subsol încât ai impresia că citești „împreună cu un profesor” care îți clarifică sensurile profunde ale textului.
El observă ceva care m-a pus pe gânduri: atunci când Hristos se roagă sau face minuni mari (ex.: învierea lui Lazăr, înmulțirea pâinilor etc), rugăciunile Lui încep întotdeauna cu mulțumire.
„Și ridicându-și ochii spre cer, Iisus a zis: ‘Mulțumesc, Părinte…’”
Ca și cum rugăciunile Lui sunt, înainte de orice, forme de a mulțumi.
Mai mult, Anania face o referire la un verset din Evanghelia după Marcu (Cap.11-24): „Pe toate cât le cereți rugându-vă, să credeți că le-ați și primit, și le veți avea”.
Cum vine treaba asta în cadrul logicii umane?
Dar poate sunt oameni care nu apreciază prea mult Noul Testament. Nici o problemă. Hai să mergem în domeniul fizicii cuantice:
Se vorbește despre experimente în fizica cuantică în care comportamentul particulelor pare să pună sub semnul întrebării felul nostru obișnuit de a înțelege timpul.
De exemplu, unele cercetări arată că în anumite condiții extreme, fotonii (particule de lumină) pot părea că traversează un mediu într-un mod „paradoxal”, ca și cum unele procese cuantice s-ar desfășura mai repede decât ne-am aștepta sau „înainte de a începe”. Cercetătorii au descris aceste rezultate ca un fel de „timp negativ”, deși ei înșiși subliniază că nu e vorba despre călătorie în timp reală.
În fizica cuantica există și experimente (cum este Delayed-Choice Quantum Eraser) în care deciziile luate după ce o particulă a fost deja detectată par să influențeze cum interpretăm evenimentul. Dar asta reflectă felul în care interpretăm datele, nu un „efect al viitorului asupra trecutului” în sens literal.
Eu nu sunt teolog. Iar fizica e un domeniu la fel de îndepărtat pentru mine cum e chineza. Dar uite cum mi-am tradus eu. Faptul că ei „au observat efecte înainte ca evenimentele să aibă loc” e mai degrabă o ilustrare a cât este de misterioasă și contraintuitivă lumea cuantică, decât o dovadă că „viitorul decide trecutul”.
Hai să aterizăm nițel.
Imaginează-ți timpul nu ca pe un firicel de ață, ci ca pe suprafața unui lac.
O piatră aruncată într-un colț creează unde care se întind peste tot.
Știm că ceea ce am trăit în trecut ne poate influența prezentul și viitorul. Dar la fel de adevărat este că felul în care alegem să trăim acum poate influența trecutul.
Mai precis: dacă aleg să privesc înapoi cu recunoștință, cu detașare și cu împăcare, cred că pot domoli „monștrii” care îmi bântuie prezentul.
O traumă, o experiență pe care o consideram nefericită, poate fi privită astăzi dintr-o altă perspectivă: prin iertare. Prin filtrul iubirii. Și al recunoștinței:
„am devenit mai puternic”,
„am o înțelegere mai profundă asupra acestor lucruri”,
„pot să-i ajut pe cei care traversează un eveniment similar”.
În felul acesta, trecutul se reconfigurează.
Iar același filtru poate fi aplicat și asupra viitorului:
„așa cum am trecut prin trauma X, sunt conștient că pot să trec prin orice”.
Vezi? Până la urmă, totul nu este decât o succesiune de lecții.
De antrenamente spirituale.
Și cred că avem o putere uriașă asupra prezentului. Asupra acestui „colț de lac".
Iar dacă alegem să producem valuri benefice — valuri de zâmbete, de iertare, de declarații de dragoste, de recunoștință — întregul lac va fi luminat.
Din prezent.
De acum.
Anul 2025 s-a încheiat.
Lasă-l să plece cu pace, cu împăcare… și cu recunoștință: pentru lumina, pentru bucuriile lui, dar și pentru lecțiile care te-au făcut o persoană mai puternică.
Începe 2026 cu recunoștință.
Pentru tot ce ai învățat. Pentru sprijinul pe care îl oferi și pe care îl primești. Pentru dragostea cu care poți încă să răspândești lumină.
Îți mulțumesc că faci lumea mai frumoasă prin recunoștința și dragostea ta.
La mulți ani!
Te îmbrățișez cu drag,
Ștefan
P.S. 1 - Știi cum, după Sărbători, apare acea perioadă în care parcă ne recalibrăm emoțional? Întrebări ca „Ce urmează?” sau „Care e sensul meu?” pot să apară firesc. Dacă vrei claritate și sens, pe 31 ianuarie organizez atelierul „Povești cu cofeină” în București — un loc cald unde trecem de la haos la claritate. Detaliile le găsești aici: https://subscribepage.io/SHIuDC
P.S. 2 În jurul petrecerilor și artificiilor, mulți se pot simți singuri. Fă-ți timp să trimiți un mesaj cald, să suni o persoană dragă — nu pentru cuvinte sofisticate, ci pentru ca acea persoană să simtă că e importantă. Și poate că acel gest simplu să semene încă un motiv de recunoștință în inima cuiva. | 
